Chirurgie

Hernia abdominală se manifestă prin împingerea organelor interne din cavitatea peritoneală din poziţia lor normală sub piele, în afara startului abdominal, din cauza slăbirii masei musculare. Vizual hernia abdominală arată ca o umflătură, iar la pipăit este o formaţiune dură. Herniile abdominale se află printre cele mai frecvente patologii chirurgicale şi sunt mai răspândite la bărbaţi decât la femei. Mulţi au părerea greşită că herniile abdominale sunt în exclusivitate congenitale, adică reprezintă o anomalie genetică. În realitate cu această boală nu trebuie neapărat să te naşti – dacă există factori provocatori boala se poate manifesta şi la o vârstă matură. 

Ce pericol reprezintă hernia? 

Pericolul principal constă în strangularea herniei însăşi şi a organelor interne, ceea ce poate duce la necroza ţesuturilor, sindromul de durere acută şi, în cele din urmă, la peritonită. Cele mai răspândite forme sunt hernia inghinală, hernia ventrală şi hernia ombilicală. 

Din ce cauză apare hernia abdominală: factorii favorizanţi

Cauza principală a apariţiei herniei este creşterea treptată sau bruscă a presiunii din interiorul abdomenului care apare sub influenţa anumitor factori negativi. De regulă, hernia apare sub influenţa de lungă durată a acestor factori asupra organismului.

Factorii absoluţi:

• Predispunerea genetică, deseori aceasta fiind însoţită de asemenea afecţiuni, ca dilatarea varicoasă şi hemoroidul.
• Particularitatea fiziologică ereditară care se manifestă în slăbiciunea muşchilor abdominali.
• Diverse traume, intervenţii chirurgicale frecvente.
• Eforturile fizice sistematice, care provoacă apariţia herniei inghinale.
• Graviditatea, naşterile complicate.
• Existenţa tumorilor în cavitatea abdominală. 

Factorii relativi:

• Obezitatea excesivă.
• Tusea istovitoare, care însoţeşte multe patologii pulmonare.
• Tulburările urinare.
• Constipaţiile cronice.
• Unele afecţiuni cronice ale organelor interne – ciroza, tuberculoza, poliomielita, paralizia paroxistică etc.
• Deficitul de proteină în organism.
• Reacţiile emotive puternice – râsul în hohot sau ţipătul necontrolat.
• Alimentaţia dezechilibrată. 

Manifestările clinice ale herniei abdominale:

• însăşi proeminenţa din zona peritoneului de forma unei pungi de dimensiuni de la o legumă şi până la un pepene verde; 
• senzaţii de durere care deseori se resimt în diferite organe – pancreas, şale, zona scrotului, osul sacral; 
• senzaţii de arsură şi durere în piept (în cazul herniei diafragmatice); 
• greţuri, vome, arsuri la stomac, constipaţii (în cazuri izolate);
• slăbiciune generală, indispoziţie.

Clasificarea

Există mai multe tipuri de hernii abdominale care se împart în grupe după diferite criterii. 

1. După poziţie:

• hernii externe; 
• hernii interne. 

2. După localizare:

• ombilicale;
• inghinale; 
• para-ombilicale;
• postoperatorii; 
• epigastrice; 
• femurale; 
• lombare; 
• obturatorii; 
• liniei albe abdominale; 
• incizionale diafragmatice; 
• ventrale. 

3. După volumul proeminenţei:

• complete;
• incomplete.

4. După cauzele apariţiei:

• congenitale – se întâlnesc cel mai des la nou-născuţi datorită dezvoltării anormale a peretelui abdominal;
• dobândite, care se dezvoltă sub influenţa factorilor dăunători.

Cum să scăpăm de hernia abdominală: tactica tratamentului 

Cea mai eficientă metodă de tratament al herniei abdominale este extirparea sau reaşezarea ei cu ajutorul intervenţiei chirurgicale, deoarece umflătura poate creşte, prezentând un pericol real pentru sănătate. Dacă a fost diagnosticată strangularea organelor interne, hernia abdominală trebuie operată de urgenţă. Operaţia efectuată la timp şi calitativ de către un chirurg experimentat sporeşte mult şansele unei însănătoşiri complete, fără riscuri ulterioare pentru viaţă. Intervenţiile chirurgicale pentru înlăturarea herniei abdominale pot fi împărţite în două categorii: 

• operaţia clasică deschisă, în timpul căreia se face o incizie la nivelul abdomenului, după care ţesutul proeminent este reaşezat în poziţia sa normală sau extirpat; 
• operaţiile endoscopice sau laparoscopice, care nu necesită incizia abdomenului, herniile fiind înlăturate prin nişte orificii mici cu ajutorul unor instrumente speciale.

Tratamentul conservator permite stoparea dezvoltării complicaţiilor şi înlăturarea simptomelor nedorite, dar nu duc la dispariţia herniei. Din categoria metodelor de tratament conservator fac parte: 

• administrarea preparatelor medicamentoase; 
• diagnosticarea şi neutralizarea cauzelor directe sau indirecte care provoacă creşterea presiunii intra-abdominale; 
• respectarea unei diete stricte; 
• gimnastica medicală; 
• utilizarea unei plase speciale care oferă un sprijin suplimentar; 
• masajul.

În cazurile de patologii infantile, care deseori se manifestă încă la maternitate, este foarte probabil ca hernia să dispară pe măsura creşterii copilului, de aceea asemenea pacienţi sunt ţinuţi sub observaţie şi supuşi unui tratament de întreţinere. Prezenţa herniei abdominale influenţează asupra calităţii vieţii persoanei: formaţiunile patologice nu numai complică activitatea de muncă, ci şi afectează domeniul emoţional-volitiv, reduce autoaprecierea. La apariţia primelor suspiciuni şi simptome trebuie să ne adresăm medicului care va stabili direcţiile principale de tratament. Hernia abdominală este o afecţiune destul de perfidă, în faza incipientă ea nu provoacă disconfort pacientului, însă continuă să avanseze şi la un moment dat poate pune în pericol însăşi viaţa. De aceea este interzis categoric autotratamentul şi folosirea aşa-numitelor metode „populare” de înlăturare a simptomelor primejdioase. 

Apendicita este una dintre cele mai răspândite afecţiuni ale aparatului digestiv şi se tratează prin intervenţie chirurgicală. Cu toate acestea, boala este considerată printre cele mai periculoase, deoarece poate fi cauza unor complicaţii serioase. Boala evoluează foarte rapid şi provocă complicaţii care pun în pericol viaţa. Aproximativ 10% din populaţie suferă de apendicită, riscul acestei patologii este foarte mare cât trăieşte omul. Vă vom ajuta se înţelegeţi simptomele apendicitei, depistarea ei şi metodele de tratament. 

Apendicita acută: simptomatologia şi metodele de tratament

Apendicita acută poate să apară indiferent de sexul şi vârsta persoanei. Statistica arată ea apare ce cel mai des la persoanele sub vârsta de 40 de ani. Până la vârsta de 20 de ani de apendicită acută suferă mai des bărbaţii, în schimb la persoanele care au între 20 şi 40 de ani ea este mai răspândită printre femei. După 40 de ani posibilitatea îmbolnăvirii de apendicită scade, dar nu dispare cu totul. Apendicita acută poate afecta şi persoane de vârstă înaintată. 

Medicii fac sistematic operaţii de apendicită, însă funcţiile apendicelui nu au fost studiate definitiv nici până în prezent. Mai înainte se considera că acesta e un rudiment care s-a păstrat la oameni încă din perioada strămoşilor erbivori. În prezent funcţia apendicelui este absolut inutilă. 

Însă mai târziu au apărut motive să se creadă că apendicele joacă un rol foarte important în procesele endocrine şi influenţează asupra imunităţii omului. El contribuie la formarea microflorei intestinale. La această concluzie s-a ajuns în rezultatul studierii organismului după operaţie. După extragerea apendicelui specialiştii au observat modificări în organismul persoanelor operate, şi anume reducerea simţitoare a numărului de microorganisme folositoare şi funcţionarea scăzută a aparatului intestinal. 

Totuşi, apendicele nu este un organ vital şi omul poate duce o viaţă normală şi fără el. La cele mai mici semne de apendicită este necesară o intervenţie chirurgicală urgentă, altfel consecinţele pot fi dintre cele mai serioase, inclusiv efectul letal.

În ce parte se găseşte apendicele?

La întrebarea în ce parte a corpului se află apendicele, puţini oameni pot răspunde fără a ezita. Deşi pare o întrebare simplă, aproximativ o treime din cei întrebaţi răspund greşit. Unii arată în partea stângă de jos a abdomenului, alţii arată în partea opusă. Deci, haideţi să ne lămurim în ce parte se găseşte apendicele. 

Mai întâi trebuie să înţelegem că apendicita reprezintă o inflamaţie a organului numit apendice. Acesta se află în partea de jos a tubului intestinal. În stare normală el seamănă cu o pungă subţire, a cărei lungime variază între 50 şi 150 mm. Diametrul nu depăşeşte 10 mm. Apendicele nu are trecere penetrantă, el este o prelungire a tubului intestinal. 

Apendicele se găseşte în partea de jos a abdomenului, partea dreaptă. El este mai apropiat de zona inghinală, senzaţia de durere acută apare anume acolo. Cauzele apariţiei apendicitei nu au fost elucidate până la capăt, însă medicii constată o serie de factori care provoacă evoluţia patologiei, de aceea la apariţia primelor simptome de apendicită trebuie să ne adresăm de urgenţă medicului şi să ne pregătim de operaţie. 

Simptomele apendicitei

Simptomele apendicitei sunt destul de pronunţate, însă chiar şi atunci când simt dureri acute şi alte semne de inflamaţie oamenii nu pot stabili la timp care-i problema. În continuare dorim să vă punem la curent cu simptomele principale ale apendicitei, cum poate fi depistată la timp patologia şi cum trebuie să procedăm în asemenea situaţii. 

Dacă apendicita acută apare la un copil, el se va plânge de dureri în abdomen. Dar nu trebuie să intrăm în panică imediat, deoarece cauza durerilor poate fi alta. Regula principală în asemenea situaţii este să ne ţinem în mâni şi să facem treptat paşii necesari pentru a acorda primul ajutor medical. La persoanele mature simptomele apendicitei sunt aceleaşi. 

Apendicita evoluează treptat, însă inflamaţia care apare în timpul îmbolnăvirii afectează organismul momentan. Apendicele începe să se umfle deja în primele ore de la începutul procesului inflamator. Treptat el se umple cu puroi. Dacă intervenţia chirurgicală întârzie 3-4 zile, apendicele se poate perfora, iar substanţa infecţioasă se poate împrăştia din cavitatea abdominală, ceea ce poate duce la apariţia peritonitei. De aceea odată cu primele simptome ale apendicitei acute trebuie să ne adresăm de urgenţă medicului, să chemăm salvarea şi să acceptăm imediat intervenţia chirurgicală. 

Semnele caracteristice ale apendicitei

Se cunosc câteva simptome principale care arată existenţa apendicitei acute. Simptomul principal se manifestă în primul rând prin senzaţia de durere acută în zona abdominală. Şi această durere nu stă pe acelaşi loc, ci migrează permanent. Ea poate să apară în partea superioară a abdomenului, apoi să treacă în partea dreaptă sau stângă. Uneori durerea se resimte în zona anusului sau sub coaste. Semnele caracteristice ale apendicitei sunt: 

• durerile abdominale acute; 
• senzaţia de durere creşte puternic dacă apăsăm asupra abdomenului; 
• muşchii abdominali sunt permanent încordaţi;
• dacă ne culcăm pe o parte şi strângem picioarele, durerea dispare treptat – după acest simptom poate fi depistată inflamaţia în zona apendicelui (pacientul este nevoit să stea permanent în această poziţie);
• dacă boala a intrat în faza acută, apar greţurile frecvente şi accesele de vomă; 
• se schimbă brusc caracterul scaunului, poate să apară constipaţia sau diareea; 
• apare febra uşoară. 

Acestea sunt cele mai evidente simptome ale apendicitei. Atunci când apare o suspiciune cât de mică a acestei patologii, trebuie să vă adresaţi imediat medicului pentru diagnosticare. Pentru un examen complex al organismului vă puteţi adresa şi la clinica noastră. Dacă diagnosticul apendicitei acute se va confirma, veţi fi trimis de urgenţă la operaţie. 

O atenţie deosebită trebuie să se acorde copiilor şi persoanelor de vârstă înaintată. Aceştia nu întotdeauna pot stabili cauza durerii, nu pot înţelege care-i problema. Copiii devin capricioşi, refuză să mănânce, plâng sistematic. La maturi durerile pot fi mai mici, semnele mai puţin pronunţate, de aceea simptomele inflamaţiei apendicelui se pot manifesta într-o măsură mai mică. 

Formele şi simptomele atipice

Afară se semnele principale, există simptome neobişnuite care pot sugera existenţa apendicitei acute. Acestea se datorează formelor specifice ale bolii, care se întâlnesc la pacienţi. Haideţi să vedem care sunt cauzele atipice ale apariţiei apendicitei şi formele lor:

1. Empiemul apendicular. Este o formă neobişnuită a apendicitei cu o evoluţie lentă. Durerea nu migrează, senzaţia de durere apare imediat într-o parte a abdomenului şi nu încetează. 
2. Apendicita retrocecală. Inflamaţia zonei abdominale este neînsemnată, însă apar disfuncţii intestinale. Simptomele principale sunt scaunul lichid, care durează un timp îndelungat şi nu se opreşte. Pacientul simte dureri în regiunea lombară, care se resimt periodic în zona femurală. 
3. Apendicita de stânga. Simptomele caracteristice sunt cele obişnuite, dar cel mai des ele se manifestă de partea stângă. Este unul dintre cele mai periculoase tipuri de apendicită, deoarece persoana nici nu bănuieşte că poate avea o problemă cu apendicele. Majoritatea celor care ştiu că durerea de apendicită se manifestă de regulă în partea dreaptă nu-şi vor da seama ce boală au. 
4. Apendicita pelviană. Această formă atipică de apendicită acută este diagnosticată la femei. Simptomele se caracterizează prin apariţia febrei şi senzaţiei de durere în regiunea hipogastrică.

După cum vedem, afară de formele incipiente tipice de apendicită există şi alte manifestări care arată existenţa acestei îmbolnăviri. Chiar şi atunci când simptomele caracteristice vin din cu totul altă parte, dar există suspiciuni că la mijloc poate fi inflamaţia apendicelui, trebuie să ne facem un examen medical. Iar dacă semnele se manifestă evident, trebuie să chemăm de urgenţă salvarea. 

Primul ajutor în cazul inflamaţiei apendicelui: se trebuie să facem ca durerea să dispară 

Dacă există semne de apendicită, trebuie să vă deplasaţi de urgenţă la clinică. Dacă există suspiciuni evidente care arată existenţa apendicitei, trebuie neapărat să chemaţi salvarea, deoarece e periculos să vă deplasaţi singuri. Aceasta trebuie s-o faceţi din cauză că punga cu puroi se poate sparge în orice moment şi poate infecta toată cavitatea abdominală. Dar până la sosirea medicului este necesar să ştiţi cum să vă acordaţi de sine stătător primul ajutor medical. Procedurile pe care vi le propunem în continuare vă vor ajuta să micşoraţi durerile şi să evitaţi consecinţe mai grave. Primul ajutor medical este următorul:

1. mai întâi chemaţi medicul. Aceasta o pot face rudele, dacă se află prin apropiere, sau puteţi telefona personal la clinică; 
2. greşeala principală pe care o fac mulţi pacienţi este că administrează preparate analgezice. Se înţelege că apendicita doare, că durerea devine insuportabilă, dar administrarea preparatelor medicamentoase îi poate împiedica pe medici să stabilească corect diagnosticul şi gradul de afectare a organismului. Până la sosirea medicului trebuie să vă abţineţi de la administrarea analgezicelor;
3. se interzice să mâncaţi şi chiar să consumaţi lichide. Dacă vi-i sete, puteţi face câteva înghiţituri mici, dar în nici un caz mai mult; 
4. este foarte periculos să lipiţi un termofor de locul care vă doare. Căldura nu face decât să intensifice procesele inflamatorii şi deseori duce la ruperea organului. Această procedură trebuie s-o evitaţi cu desăvârşire; 
5. aveţi grijă să vă calmaţi şi să vă culcaţi în poziţie orizontală. Cu medicul trebuie să discutaţi cum să procedaţi mai departe, să-i descrieţi detaliat toate simptomele bolii. Chiar dacă durerea a încetat, totuna trebuie să vă adresaţi după sfat şi ajutor unui medic. 

Aceste proceduri vă vor ajuta nu numai să atenuaţi manifestările bolii, ci şi să vă păstraţi sănătatea şi chiar viaţa. Ele se referă atât la persoanele adulte, cât şi la copii. Cauzele apariţiei apendicitei sunt multiple, de aceea trebuie să aveţi grijă de buna dispoziţie, chiar şi atunci când simptomele sunt evidente. Dacă ele încep să se manifeste cât de puţin, trebuie să vă controlaţi. 

Care este cauza principală a apariţiei şi evoluţiei apendicitei?

Specialiştii continuă să studieze detaliat chestiunea evoluţiei acestei patologii, dar încă nu s-a ajuns la o concluzie definitivă cum şi de ce apare apendicita. Singura concluzie pe care o fac toţi medicii este că la baza apariţiei apendicitei stau mai mulţi factori. Există o serie de cauze care într-o măsură mai mare sau mai mică provoacă apariţia apendicitei acute.

Se consideră că principala cauză a dezvoltării apendicitei este blocarea apendicelui vermiform. Blocarea poate avea loc din cauza pătrunderii în apendice a maselor fecale sau a oricăror altor corpuri străine. De asemenea, apendicita poate fi provocată ca urmare a presiunii asupra apendicelui din cauza apariţiei şi dezvoltării proceselor de aderenţă. Acestea pot provoca apariţia inflamaţiilor, care afectează zonele din jurul organului şi sunt cauza principală a apariţiei apendicitei. 

Alte cauze ale apariţiei afecţiunii 

După cum am mai spus, cauza principală a apariţiei apendicitei este blocarea apendicelui, dar există şi alţi factori care pot provoca apariţia inflamaţiilor. Haideţi să vedem care sunt cauzele apendicitei. 

Dacă începe să vă doară apendicita, înseamnă că există factori care provoacă această patologie. În majoritatea cazurilor sunt bacteriile ale afectează organismul, cum ar fi enterococii, stafilococii, colibacilii etc. Simptome ale existenţei acestor bacterii sunt durerile abdominale, greţurile şi vomele, pierderea poftei de mâncare. De aceea dacă începe să vă doară în partea dreaptă de jos a abdomenului, trebuie să vă adresaţi medicului şi să vă faceţi un examen medical. De asemenea, alte cauze ale dezvoltării apendicitei sunt: 

• spasmele vaselor care alimentează organul cu sânge; 
• traumele în zona abdomenului; 
• factorul peristaltismului intestinal; 
• insuficienţa de fibre vegetale în alimentaţia persoanei; 
• existenţa paraziţilor; 
• alimentaţia excesivă sistematică;
• consumul de produse alimentare de calitate proastă; 
• infecţiile acute; 
• deprinderile proaste; 
• gradul redus de imunitate; 
• tulburările din organism provocate de stresuri frecvente;
• deficitul de vitamine valoroase; 
• deplasarea apendicelui din cauza traumelor, sarcinii, uteromegalia. 

Aceştia sunt factorii principali care duc la evoluţia îmbolnăvirii. Dacă apare fie şi cel mai mic simptom de apendicită, adresaţi-vă de urgenţă medicului. Dacă aveţi suspiciuni de apendicită, urmează să reacţionaţi imediat şi să apelaţi la serviciile centrului de asistenţă medicală. Noi vă vom asigura un tratament calificat de apendicită, vă vom ajuta să înlăturaţi consecinţele ei şi să scăpaţi de ea pentru totdeauna. 

De ce poate să vă doară şi în cealaltă parte

Cunoaşteţi în ce parte a corpului se găseşte apendicita şi, de regulă, anume această parte trebuie să sufere cel mai mult. Dar se întâmplă ca durerea să apară în cu totul altă parte. Aceasta nu se numără printre simptomele caracteristice, de aceea nu întotdeauna ne dăm seama că ne doare apendicita. În partea stângă ne doare pentru că: 

• se dezvoltă patologia stângă, care se manifestă anume în această parte a corpului; 
• accesele bolii au un caracter schimbător: mai întâi începe să ne doară partea în care se află apendicita, apoi durerea trece de partea opusă; 
• apare o senzaţie fantomă care ne face să credem că ne doare în partea opusă. 

Indiferent de faptul dacă ne doare în partea unde se află apendicita sau în partea opusă, trebuie să ne adresăm clinicii la cea mai mică suspiciune şi să ne facem un control de apendicită. 

Diagnosticul apendicitei

Dacă avem suspiciuni de apendicită urmează să trecem un examen primar. Simptomele vor permite să fie stabilită cu precizie inflamaţia apendicelui spre deosebire de alte patologii care pot afecta tractul gastrointestinal. În acest scop se va proceda la un examen vizual al pacientului, se vor stabili primele simptome evidente ca greţurile şi voma. Apoi se va efectua palparea pentru a stabili nivelul afecţiunii. Dacă pacientul suferă de afecţiuni ale tractului gastrointestinal, despre aceasta trebuie informat medicul, pentru a fi înlăturată posibilitatea stabilirii unui diagnostic greşit. 

De asemenea, examenul primar al pacientului dă posibilitatea stabilirii abdomenului încordat şi altor factori care arată începutul unui proces acut. În acest caz pacientul trebuie spitalizat pentru precizarea diagnosticului. 

Ce include diagnosticul atunci când există semne evidente de apendicită

Dacă există suspiciuni de apendicită, trebuie cercetat mai amănunţit organismul pacientului, acesta urmând să fie supus unor proceduri care permit confirmarea diagnosticului. Printre metodele eficiente de diagnosticare se numără: 

• ecografia abdominală; 
• tomografia computerizată; 
• RMN; 
• analiza clinică a sângelui şi urinei;
• laparoscopia; 
• examenul radiologic al cavităţii abdominale. 

În timpul diagnosticului medicul va concretiza afecţiunea şi va stabili tratamentul adecvat. Problema se complică din cauză că multe simptome corespund şi altor patologii, cum ar fi pancreatita, ulcerul, gastroenterita etc. Greţurile apar şi în cazurile de colice renal, întindere a muşchilor abdominali. Diagnosticarea apendicitei permite să fie stabilită cu exactitate patologia şi să se adopte o hotărâre privind metodele de tratament. 

Cea mai reuşită metodă de diagnosticare este examenul laparoscopic. Medicul efectuează o mică incizie în abdomen şi introduce un tub prin care examinează cavitatea din interior. Prin aceeaşi metodă se poate face şi operaţia. 

La ce medic să ne adresăm 

La apariţia primelor simptome neplăcute mulţi pacienţi intră în panică. De cele mai multe ori ei nu ştiu la care medic să se adreseze. În primul rând pacientul trebuie să cheme salvarea. Patologia are un caracter urgent, ea evoluează foarte repede, de aceea chemarea salvării este de o necesitate imperioasă. Mai departe tratamentul rămâne în sarcina unui chirurg cu experienţă. 

La centrul nostru medical lucrează chirurgi cu experienţă care au o mare vechime de muncă. Ei vă vor face toate analizele necesare şi vă vor stabili un tratament de apendicită eficient. Medicii noştri vă vor pregăti pentru operaţie şi vă vor asista până la însănătoşirea completă. 

Tratamentul de apendicită 

Dacă apar primele simptome de apendicită, înseamnă că trebuie să vă adresaţi de urgenţă cantului medical. Este mai bine ca persoana să se deplaseze de sine stătător la unitatea medicală decât să aştepte până când va trebui să cheme salvarea. Din păcate, procesul decurge foarte repede şi deja peste 2-3 zile de la primele simptome starea sănătăţii poate deveni critică. Anume de aceea trebuie să ştim cum apare apendicita şi ce trebuie să facem în asemenea cazuri. 

De cele mai multe ori tratamentul presupune o intervenţie chirurgicală. Dar există şi cazuri când operaţia este imposibilă sau nu e neapărat necesară. În fazele acute ale apendicitei alte metode de tratament sunt excluse, dar dacă vă adresaţi la timp medicului acesta vă poate propune metode alternative. 

De ce apendicita apare la copii şi adulţi

După cum am mai spus, această afecţiune nu are vârstă, ea se întâlneşte deopotrivă atât la adulţi, cât şi la copii. Simptomele sunt destul de pronunţate la orice vârstă, însă copiii nu le pot explica clar, nu pot arăta în ce parte îi doare. Părinţii trebuie să înţeleagă care sunt etapele bolii. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem de ce procesul patologic este acut. 

În primul rând de vină este alimentaţia. Nu degeaba părinţii le spun copiilor să nu mănânce caise verzi sau seminţe cu coajă. Generaţia mai în vârstă evită să se alimenteze normal. Din această cauză se dezechilibrează procesele metabolice, apar blocaje ale organului. 

Poate fi evidenţiată încă o cauză: tulburarea funcţionării tractului gastrointestinal. În asemenea cazuri probabilitatea apariţiei şi dezvoltării altor patologii creşte. Pacienţii deseori arată că suferă de afecţiuni ale tractului gastrointestinal. 

Copiii pot să ascundă traumele abdomenului. Este necesar să vă examinaţi sistematic copiii şi, dacă există semne de afecţiuni, să vă duceţi cu el la clinică, unde vor fi efectuate toate examenele necesare. 

Dacă vă doare apendicita, trebuie să începeţi tratamentul fără întârziere. În nici un caz să nu încercaţi să vă trataţi de sine stătător, la prima suspiciune de apendicită adresaţi-vă imediat unui medic. 

Tratamentul de apendicită: cum este înlăturată inflamaţia

Intervenţia chirurgicală se face pentru a nu da posibilitate apendicitei să infecteze tot organismul. De tratament se va ocupa un chirurg experimentat a cărui sarcină constă în extragerea apendicelui inflamat. Dacă inflamaţia este în faza acută, se foloseşte metoda tradiţională a operaţiei print-o incizie deschisă. Mai există şi metoda laparoscopică, care permite ca apendicele să fie estras nemijlocit în timpul examinării pacientului. 

Îndată după extragerea apendicelui persoana operată este transferată într-un salon pentru refacerea ulterioară. După operaţie pacientul trebuie să stea culcat. Timp de 12 ore i se interzice categoric să se ridice şi să mănânce. După aceea i se dă voie să se ridice încetişor, să mănânce ceea ce i-a permis medicul. Perioada refacerii durează aproximativ o săptămână. Uneori starea pacientului se poate agrava, el poate face febră, şi atunci perioada de refacere poate fi prelungită până la 2 săptămâni. 

Dacă din anumite motive intervenţia operativă este imposibilă, medicul poate stabili un tratament conservator, care include administrarea antibioticelor şi altor preparate farmacologice. În acest caz pacientul este trimis în staţionar. 

Se recomandă să urmaţi un tratament suplimentar pentru a vă îmbunătăţi starea sănătăţii. Trebuie să vă ţineţi sub control dezvoltarea şi refacerea organismului după intervenţia chirurgicală, să practicaţi exerciţiile fizice, dar numai sub supravegherea unui specialist experimentat. Eforturile fizice trebuie să fie moderate. 

Oare apendicita poate fi tratată prin metode populare

Când apar senzaţii neplăcute din partea apendicitei, multe persoane încearcă să se trateze singure. În acest scop recurg la mijloace netradiţionale de influenţă asupra organismului. Însă unii nu ştiu nici măcar în ce parte se găseşte apendicita, nemaivorbind despre metode de tratament. 

Trebuie să înţelegem că această afecţiune categoric nu poate fi tratată prin metode populare. Odată cu apariţia oricăror simptome ale patologiei, trebuie să chemăm de urgenţă medicul sau să ne adresăm unui centru medical. Pe măsura dezvoltării proceselor patologice starea sănătăţii se va agrava. Reţetele populare nu ne vor salva de spargerea apendicelui, însă dacă aceasta se va întâmpla, infecţia se va răspândi prin toată cavitatea abdominală. După semne exterioare este greu să ne dăm seama dacă e apendicită sau altă afecţiune a tractului gastrointestinal. Numai un specialist poate stabili problema. 

Indicaţii pentru operaţie

De cele mai multe ori în cazul acestei afecţiuni doar intervenţia chirurgicală este salvarea. Aceasta e soluţia cea mai reuşită, deoarece organul respectiv nu îndeplineşte funcţii cine ştie ce importante. Apendicita acută necesită o intervenţie chirurgicală urgentă. Indicaţiile operaţiei de apendicită sunt următoarele: 

• existenţa tuturor indiciilor care arată prezenţa unui proces inflamator acut; 
• s-a produs o perforare a apendicelui, ceea ce necesită o intervenţie imediată; 
• indiciul principal al necesităţii unei intervenţii chirurgicale operative este starea critică a pacientului; 
• dacă există suspiciuni că patologia poate evolua în continuare, chiar dacă la momentul dat starea este satisfăcătoare, sau dacă în viitor sunt posibile probleme serioase. 

Dacă medicul a stabilit că există indicii ale patologiei, trebuie să acceptăm efectuarea unei intervenţii chirurgicale. 

Contraindicaţiile pentru apendicita acută

Datorită dezvoltării tehnologiilor şi apariţiei unor aparate moderne intervenţia chirurgicală este o operaţie simplă. Pacientului i se aplică anestezia şi el nu simte nimic. Dacă efectuarea unei intervenţii chirurgicale este indicată, nu trebuie să renunţăm la această metodă de tratament. 

Dar există cazuri când tratamentul de apendicită prin metoda intervenţiei chirurgicale este imposibil. Aceasta depinde de o serie de factori care nu permit efectuarea normală a operaţiei. 

În ce condiţii operaţia este imposibilă 

Ca atare, nu există contraindicaţii pentru efectuarea operaţiei, doar dacă pacientul nu se află în agonie. Cu alte cuvinte, dacă el deja se află în pragul morţii şi intervenţia operativă nu mai poate schimba nimic, atunci medicii refuză să facă asemenea operaţii. 

Contraindicaţiile pentru operaţiile de apendicită acută

La apariţia chiar şi a celor mai mici simptome trebuie să vă adresaţi imediat unui centru medical. Contraindicaţii pentru operaţia de apendicită acută practic nu există, în schimb există o serie de factori care reduc posibilităţile aplicării procedurii de extragere a apendicelui. Ele sunt ignorate atunci când afecţiunea se află în faza acută, deoarece este necesară intervenţia urgentă. Dar dacă extragerea organului este planificată, dacă inflamaţia a fost descoperită la timp, trebuie să se aibă în vedere existenţa unor asemenea factori, ca: 

• afecţiuni cardiace acute; 
• probleme pulmonare serioase; 
• disfuncţii ale ficatului; 
• disfuncţii renale. 

În asemenea cazuri specialistul poate alege o metodă alternativă de influenţă asupra organului şi poate încerca să trateze procesele inflamatorii cu ajutorul antibioticelor şi altor preparate farmacologice. Atunci pacientul se va interna la spital, unde se va afla sub controlul permanent al medicilor. 

Pot să apară probleme şi în perioada sarcinii. Din cauza uteromegaliei, apendicele este supus presiunii, ceea ce influenţează asupra funcţionării lui normale. În acest caz medicul va decide de sine stătător dacă este necesară o intervenţie chirurgicală operativă. Sunt evaluate riscurile folosirii antibioticelor şi altor preparate, precum şi ale procesului chirurgical propriu-zis. Trebuie să menţionăm că se aplică anestezia locală şi anestezia generală. Ambele metode pot dăuna mamei şi copilului, de aceea specialiştii analizează mai mulţi factori înainte de a lua o hotărâre.

Preţul examenului şi tratamentului

La apendicită ajutorul medical este necesar. În nici un caz nu trebuie să încercaţi să vă trataţi de sine stătător. Însă pe mulţi îi interesează cât costă operaţia, cum trebuie să procedeze şi unde să se adreseze după ajutor. 

Preţul unor asemenea servicii depinde de complexul de măsuri care vor fi aplicate. La început se face un examen pentru ca medicul să poată stabili care este gradul de pericol pentru sănătate. Apoi sunt stabilite o serie de proceduri, inclusiv intervenţia chirurgicală. Puteţi afla care sunt preţurile pe site-ul nostru, de asemenea ne puteţi telefona pentru informaţii suplimentare. Consultantul vă va răspunde la toate întrebările care vă interesează.

Avantajele tratamentului la  «YUZKO MEDICAL CENTER»

Centrul nostru ajută oamenii din anul 1995, la noi lucrează specialişti experimentaţi, de înaltă calificare, pe diferite direcţii: Avantajele centrului nostru medical sunt: 

• Avem aparate moderne. Cu ajutorul tehnicii avansate specialişti calificaţi vă vor stabili cu exactitate diagnosticul, vor aplica proceduri medicale complicate, vă vor ajuta în condiţii maxime să vă trataţi de diferite patologii. Toate aparatele sunt omologate şi verificate periodic.
• Avem numai medici experimentaţi. Specialiştii noştri îşi perfecţionează sistematic calificarea în centre medicale internaţionale, participă activ la simpozioane şi conferinţe ştiinţifice. Principalul, însă, este experienţa efectivă şi practica sistematică. Aveţi toate încrederea în capacităţile lor. 
• Avem un personal atent şi binevoitor. Veţi fi întâmpinaţi cu bunăvoinţă, vi se vor explica toate detaliile examenelor, veţi fi la curent cu procesul însănătoşirii. Veţi primi informaţii amănunţite, veţi putea pune orice întrebări şi veţi primi întotdeauna răspunsuri binevoitoare şi detaliate. 
• Avem un service minunat. La centrul nostru nu există cozi pentru că totul este programat din timp. Vizitele la specialişti se fac conform programărilor, personalul vă va conduce la medicul solicitat, vă va ajuta să vă pregătiţi documentele necesare. Pentru noi principalul sunt pacienţii şi sănătatea lor. 
• Avem medici de gardă. Veţi putea în orice moment lua legătura cu un specialist experimentat.

Nu permiteţi apendicitei să vă pună în pericol sănătatea. Imediat după apariţia simptomaticii periculoase faceţi legătura cu centrul nostru medical şi noi vă vom veni imediat în ajutor. Contează fiecare minut, nu pierdeţi timpul şi adresaţi-vă doar specialiştilor calificaţi.

Colecistita reprezintă inflamaţia vezicii biliare – un organ mic in forma de para, situat pe partea dreapta a abdomenului, sub ficat.

După modul în care se manifestă, colecistita poate fi acută şi cronică.

De ce apare colecistita?

Cea mai frecventă cauză a apariţiei colecistitei este acumularea calculilor în vezica biliară care blochează canalul cistic. 

De asemenea, colecistita poate să apară şi din alte cauze: 

• infecţii care pătrund din tractul intestinal; 
• paraziţii; 
• deformarea congenitală a vezicii biliare; 
• alimentaţia incorectă; 
• stresurile şi nervozitatea; 
• obezitatea. 

După cum am mai menţionat, colecistita poate fi acută şi cronică. Colecistita cronică evoluează treptat, cea acută se manifestă brusc şi este însoţită de crampe abdominale. 

Simptomele colecistitei 

Simptomul principal al colecistitei, pe care pacienţii îl reclamă cel mai frecvent, este durerea sub coaste în partea dreaptă, mai ales când se schimbă poziţia corpului, care se poate resimţi şi în umărul drept, în omoplat, gât. 

Deseori colecistita se face simţită după mese abundente (peste 3-5 ore). Accese de colecistită pot provoca scuturăturile (mersul pe un drum hopuros, plimbările cu bicicleta). 

Alte simptome ale colecistitei sunt:

• greţurile şi vărsăturile;
• balonarea abdomenului (meteorismul); 
• diareea (scaunul lichid), mai ales după bucate grase, prăjite sau afumate; 
• febra până la 37-39°С;
• frisonul.

Tratamentul colecistitei

Dacă nu este tratată la timp, orice boala poate evolua şi duce la consecinţe grave. În ceea ce priveşte colecistita, ea poate da asemenea complicaţii, ca hepatita, fistula, gangrena, ruperea vezicii etc.

Tratamentul conservator de colecistită este orientat în primul rând la înlăturarea infecţiei, precum şi la intensificarea circulaţiei biliare. Un rol important în tratamentul conservator al colecistitei îl joacă dieta care exclude alimentele grase, bogate în colesterol. În cazul colecistitei acute, când tratamentul conservator nu dă efectul dorit, se aplică intervenţia chirurgicală. Dacă boala este cronică, operaţia de colecistită (colecistectomia) se efectuează după anumiţi indici şi un examen complex minuţios al pacientului.