Inseminarea

Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură din domeniul tehnologiilor reproductive asistate (TRA) potrivit căreia sperma prelucrată special (recoltată de la soţ sau donator) este introdusă în uterul femeii printr-un cateter subţire de plastic în canalul ei cervical în faza ovulaţiei. Sperma este prelucrată pentru a spori concentraţia de spermatozoizi activi şi a înlătura leucocitele imobile din lichidul seminal. În consecinţă, cantitatea de spermă destinată inseminării se reduce, iar fertilitatea ei creşte brusc.  

Procedura inseminării intrauterine poate fi aplicată atât în ciclul menstrual natural, cât şi în ciclul menstrual stimulat în funcţie de situaţia concretă. Medicul va prescrie preparatele necesare stimulării ovulaţiei după un examen ultrasonor. În timpul unui singur ciclu se pot aplica una sau două proceduri de IUI.

Aplicarea procedurii IUI se recomandă în cazurile în care:

La bărbat:

• Indicii spermogramei au valori reduse
• Este folosită sperma crioconservată 
• Există disfuncţii sexuale 
• Gradul de anticorpi antispermali este înalt

La femeie:

• Suferă de tulburări ale ovulaţiei 
• Există anticorpi antispermali 
• Există factorul cervical 
• Suferă de sterilitate idiopatică 

Contraindicaţii:

• Lipsa sau impermeabilitatea trompelor uterine 
• Anomalii în dezvoltare, boli extragenitale care fac imposibilă purtarea sarcinii
• Neoformaţiuni 
• Procese inflamatorii acute de orice localizare 
• Infecţia filierelor genitale 

Recomandări

Eficienţa procedurii depinde de mai mulţi factori, în primul rând de vârsta femeii, durata sterilităţii, valorile spermogramei. Întrucât eficienţa procedurii IUI nu depăşeşte 20%, perechile care nu au reuşit să obţină graviditatea pe parcursul a 3-4 cicluri se pot folosi de programele fertilizării artificiale. 

Inseminarea de la donatori este o procedură de folosire a spermei crioconservate a donatorului de către o femeie necăsătorită sau un cuplu căsătorit, atunci când bărbatul suferă de sterilitate sau este purtătorul unor boli ereditare.